Oare cinematografia românească începe să producă filme din ce în ce mai bune, sau fenomenele de care auzim în fiecare an sunt nişte premii rătăcite câştigate de regizori necunoscuţi? În ultimii ani, filme ca ‘4, 3, 2′, ‘California Dreamin’ ‘, sau ‘Moartea domnului Lăzărescu’ s-au remarcat drept câştigătoare a numeroase premii la festivaluri precum cel de la Cannes. Deşi nu se pot compara cu mult-râvnitele Oscar-uri, premiile binemeritate arată că semi-industria filmului românesc nu produce numai filme de duzină, făcute ‘ca să fie făcute’.

Recent, filmul lui Corneliu Porumboiu, ‘Poliţist, adjectiv’, a obţinut şi el distincţii importante, iar Cristi Mungiu şi-a consolidat renumele prin ‘Amintiri din epoca de aur’, dovedind, ca de altfel şi Porumboiu, că succesele obţinute nu sunt întâmplări. Iată că acum vine din urmă Florin Şerban, cu un debut glorios, câştigând Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin pentru pelicula ‘Eu când vreau să fluier, fluier’, pe lângă premiul Alfred Bauer. Succesul este cu atât mai important cu cât a fost obţinut în detrimentul unei producţii a unui regizor mult mai important, Roman Polanski.
După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.
Eu unul cred că acest succes demonstrează că cinematografia românească este pe o pantă ascendentă, şi mă aştept la succese tot mai importante în viitor. Desigur, până la premiile Oscar mai e cale foarte lungă, but who knows? Voi ce părere aveţi despre filmele româneşti, şi, îndeosebi, despre filmul lui Florin Şerban?


