Recent, filmul lui Corneliu Porumboiu, ‘Poliţist, adjectiv’, a obţinut şi el distincţii importante, iar Cristi Mungiu şi-a consolidat renumele prin ‘Amintiri din epoca de aur’, dovedind, ca de altfel şi Porumboiu, că succesele obţinute nu sunt întâmplări. Iată că acum vine din urmă Florin Şerban, cu un debut glorios, câştigând Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin pentru pelicula ‘Eu când vreau să fluier, fluier’, pe lângă premiul Alfred Bauer. Succesul este cu atât mai important cu cât a fost obţinut în detrimentul unei producţii a unui regizor mult mai important, Roman Polanski.

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment  i se poate întâmpla orice.

Eu unul cred că acest succes demonstrează că cinematografia românească este pe o pantă ascendentă, şi mă aştept la succese tot mai importante în viitor. Desigur, până la premiile Oscar mai e cale foarte lungă, but who knows? Voi ce părere aveţi despre filmele româneşti, şi, îndeosebi, despre filmul lui Florin Şerban?

probabil că aţi observat cu părere de rău că săptămâna trecută, liceeni.net a fost din nou sub alertă de viruşi. nişte unii, neidentificaţi momentan s-au gândit că ar fi frumos din partea lor să ne atace din nou, aşa că au introdus un trojan downloader care cauza alerta. evident, toată lumea panicată, nimeni n-a mai intrat pe site, nimeni n-a mai scris nimic, şi cum nici eu n-am avut timp să-l reinstalez a nu ştiu câta oară, iar am stat deoparte puţin. acum, încercăm din nou şi sperăm că nu vor mai fi probleme.

în altă ordine de idei, ideea cu Liceeni.TV n-a avansat, n-avem momentan ca doritori decât doi editori de imagine, dar nici măcar o emisiune. if you want this live, join the team.

enjoy your weekend.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

OLIMPIADA DE LIMBA ENGLEZĂ

FAZA JUDEŢEANĂ/MUNICIPIUL BUCUREŞTI, 10 IANUARIE 2010

CLASA a X-a

Subject I (50 points)

Describe a fairground in your town a few days before Christmas. Highlight people’s reactions, its special atmosphere as well as two rafters making people unable to move further. Do not exceed more than 300 words. (*)

Subject II (25 points)

You see this advertisement in an international student magazine.

Write your letter of application in 220 words in an appropriate style. (**)

Subject III (25 points)

A. Fill each of the numbered blanks in the following  passage. Use only one word in each space.                                                                                                          (10 points)

If  you go to London, you (0) are quite likely to meet a ‘cockney’. According (1)… the traditional definition, a cockney is a person who (2)… born in the part of London (3)… the sound of the bells of the church of St Mary-le-Bow can (4)… heard. Generally, though, the term is used to indicate any working-class person (5)… lives in the east end of London.

Some cockneys have a way of speaking which is (6)… as rhyming slang. In rhyming slang, (7)… of using the normal word, cockneys use a word which is different but has (8)… similar sound to the word intended. There are hundreds of words in rhyming slang but (9)… of the best known examples is the phrase apples and pears, (10)… means stairs because stairs has the same sound as pears. Another example is Hampstead Heath, meaning teeth.

B. Read the text below and use the word given in capital on the right to form words that fit in the gaps. The words in capitals are given in the order you need to use them.                                                                                                                      (5 points)

BREAD

C. Complete the second sentence so that it has similar meaning to the first sentence, using the word given. Do not change the word given.                                    (10 points)

TOTAL                                                                                                          100 PUNCTE

TOATE SUBIECTELE SUNT OBLIGATORII. TIMP DE LUCRU 3 ORE. NU SE ACORDĂ PUNCTE DIN OFICIU.

(*) S-a făcut în timpul examenului menţiunea că nu trebuie să dăm titlu textului.

(**) S-a făcut precizarea că trebuie să ne semnăm alegând fie Mihai Popescu, fie Mihaela Popescu.

(***) În subiectul oficial „if” era „of”, dar greşeala a fost corectată şi ne-a fost comunicată în timpul examenului.

Baraj

Subject III

1. to, was, where, be, who, known, instead, a, one, which.
2. childhood, various, importance, growth, third.
3. rely on Alex to help, were hardly any seats, making no effort to, you mind not making so, isn’t worth cleaning

Se acceptă şi alte variante, corectorii stabilesc dacă sunt sau nu corecte. Momentan, atât era afişat. Pentru primele 2 subiecte se dau punctaje de organizarea textului, vocabular, gramatică, exprimare etc, dar nu este o chestiune de da sau nu, precum subiectul de English in Use.

Sper să fie folositoarele informaţiile şi să nu fie greşeli. Dacă aveţi subiectele la alte clase, ar fi drăguţ să le postaţi şi voi aici. Subiectele la engleză şi la alte materii nu prea sunt postate pentru că stimabilii din Minister sunt ocupaţi cu Solitaire pe echipe şi numărând câte Matizuri negre trec pe stradă în zilele de marţi.

L.E.: spuf, în word arăta sclipitor, pun şi două poze cu originalul de pe care am copiat ce e mai sus cînd o să fie netul mai potent.

Am parcurs primele două pagini cu o viteză peste medie. Citind pagină cu pagină, prea multe detalii prezentate intr-un mod haotic mi-au invadat pupilele. Prea multe grade de rudenie, prea multe relaţii interpersonale. Astfel, Cella Serghi a reuşit să-mi piardă entuziasmul încă de la început. Un alt factor care mi-a îngreunat lectura acestei cărţi este tendinţa scriitoarei de a sări de la un plan temporal la un altul. Brusc. Neanunţat. Fără niciun preludiu.Trecerea de la perioada copilăriei la perioada în care stătea cu chirie la o anume coană Valeriţa şi invers se face fără a fi folosită o pauză, fără a se finaliza planul anterior. Găsesc acest procedeu nemaiîntâlnit în lecturile mele dăunător concentrării pe care o presupune lecturarea unei opere.

Una dintre diferenţele pe care le-am observat analizând cele două romane constă în relaţiile protagonistelor cu familia. Diana Slavu (Pânză de păianjen) prezintă o relaţie între membrii familiei bazată pe respect şi iubire. Tatăl acesteia era în stare să-şi dea duhul la locul de muncă pentru a le asigura copiilor strictul necesar. Mama făcea sacrificii în ceea ce-i consta garderoba pentru a le cumpăra odraslelor „bunătăţuri”. În ceea ce o priveşte pe Mirona Runcu, ruperea din sânul familiei a avut loc încă de la o vârstă fragedă. Nu ni se oferă prea multe relaţii despre tatăl sau mama acesteia şi relaţia părinte-copil. Următorul citat subliniază exact cele spuse mai sus: „Mi se pare că nu am nimic în  comun cu familia. Nu mă simt legată sufletşste de ai mei, nu am avut niciodată un schimb de idei cu părinţii. Despre mama nu ştiu aproape nimic. Nici ea despre mine… Când aveam vreun necaz mă lua în braţe Floarea, spălătoreasa. Lăsa cazanul cu rufe, işi ştergea mâinile cu marginea fustei, işi ştergea nasul cu mâneca bluzei şi spunea : “ Hai să vedem ce te doare. ”  Din obrajii ei scofâlciţi, din sân, din stamba de pe ea, ieşeau aburi ca din cazan. Dar ce bin îmi făcea cândîimi spunea:  “Ia să vedem ce ai pe sufleţel!” Tata îmi dădea în fiecare zi înainte de masă untura de peşte, convins că şi-a făcut datoria. Mama mă punea să-i arat limba, să vadă dacă eîincărcată. Mătuşile îmi dădeau ulei de ricină în bere. De-atunci nu mai pot să sufăr berea. Toată lumea se ocupa de stomacul meu, nimeni de sufletul meu.” O altă dovadă a răcelii emoţionale dintre Mirona si fiinţa care i-a dat naştere este momentul în care fiica, mică fiind, este numită „monstru”. Pot spune că o parte din vină o poartă şi bătrîna Caţian, responsabilă de majoritatea intrigilor ce apar în reşedinţa familiei Runcu.

Continuând comparaţia dintre cele două cărţi ale Cellei Serghi, Mirona si Panză de păianjen, în speranţa de a o recenza pe cea dintâi numită, observ că datorită caracterului confesic pe care romanul „Pânză de păianjen” îl are, acesta prezintă o structura mai ordonată a ideilor, mai uşor de „digerat”, aspect de care „Mirona” duce lipsă.

Am ajuns la concluzia că Cella Serghi îşi torturează personajele principale. De ce spun asta? Le îndrăgosteşte de indivizi cu al căror viitor nu se pot asocia, le trece prin despărtţiri dureroae, apoi le cuplează cu aceeaşi tipologie de bărbaţi doar pentru a le mai răni sentimentele odată. Iar la sfârşit, eroinele chinuite de de loviturile arzătoare ale iubirii (sau mai bine spus, ale autoarei), sfârşesc singure, fără a şti sau anticipa ce le rezervă viitorul.

Vorbeam de tipologia de bărbaţi cu care personajele feminine zugrăvite de Cella Serghi nu se potrivesc. Am avut surpriza să găsesc în cele două opere cam aceleaşi motive: motivul iubitului doctor căsătorit (Alex şi Ştefan), motivul prietenilor pictori (Petre Barbu şi Marta Lena), motivul carierei în Drept (care, în „Mirona”, nu s-a materializat în ciuda propunerilor familiei), motivul urmăririi unei fantome a trecutului, prezentului sau viitorului. Astfel Mirona se află în căutarea bunicii dispărute (Fana), iar Diana, asemenea Mironei, în căutarea dragostei pure.

Dacă mi-a plăcut cartea? Nu cred. M-am pierdut în detalii încă de la primele pagini şi nu am abandonat cartea pentru că nu-mi intră în obiceiuri.

(plan de fugit de acasă pentru 2 zile minim)

E şcoală, e de învăţat, e de scris teme. Până când? Până când „plecăm la munte cu clasa” şi ieeeeei, ura-ura-ura. Excursia aşteptată şi pentru care v-aţi salvat bani de băutură devine din ce în ce mai palpabilă (facem liste cu cine vine, unde mergem, când plecăm, când ne întoarcem, ce facem acolo), dar ne cam blocăm când vine vorba de locaţie, iar cu o treime de ţară numa’ munte e cam greu să găseşti repede.

Din acest motiv vă prezint un plan de excursie numai potrivită pentru clasă. Aproape, frumoasă, uşor solicitantă.

TRASEU – prin Glăjărie.

Ziua 1

Cel mai bine ar fi să plecaţi de vineri dupăamiaza la Buşteni, unde veţi şi dormi la o pensiune prin urbe (găsiţi voi una). Cei ce nu pot face faţă unui traseu de 5-6 ore ar face bine să nu meargă la Mălăieşti, ci doar să se plimbe până la Cabana Diham (măcar).

Ziua 2

Dimineaţa (cât mai devreme) vă treziţi, vă dichisiţi, ciuguliţi şi plecaţi. Mergeţi până la Gura Diham şi din dreapta cabanei pornesc traseele. Urcaţi pe triunghi albastru până la Cabana Diham. Durata depinde de condiţiile meteo, oboseala/cheful/ritmul vostru. Faceţi între 1 h ½ şi 2 h. Se urcă, dar nu e abrupt şi dacă vă potriviţi pasul (nici prea grăbit, nici prea încet) nu o să vi se pară greu. Ajungeţi pe un platou cu antene şi de acolo mai aveţi 15 minute de mers pe un drum drept şi coborârea până la cabana Diham.

Au de mâncare, de băut, de dormit chiar. Ceai – 1 leu, sucuri la jumate – 4 lei. Au şi cafea, croissante, ciocolată caldă, ciorbe (mereu sărate), supe (găluşca rece ftw) şi multe altele pentru că accesul e uşor (se poate veni şi cu maşina). Condiţiile la Diham sunt calumea, nu vă temeţi. Cei care nu pot mai departe să meargă până la 4 h mai bine renunţă – nu vă ambiţionaţi dacă ştiţi că obosiţi, că nu puteţi, rămâneţi aici şi vă mai plimbaţi (până la Cabana Poiana Izvoarelor, de exemplu)

Stimabilii care merg la Mălăieşti continuă melancolic prin Glăjărie. Coboară destul de abrupt vreo jumătate de oră până în valea omonimă. După ce treceţi pe cele 2-3 podeţe de lemn începe urcuşul lung. Din câte ţin minte, pe un panou pe la Diham am văzut că dădeau 2 ore jumate (până la Mălăieşti) vara şi 4 iarna, eu am făcut 2 jumate pe timp de iarnă, alea sunt cam exagerate. Pe la jumătatea urcuşului ajungi la o băncuţă şi lângă e un punct de „belvedere”, cică (dacă te uiţi spre munte, da, dar în jos e dezolant).

De acolo continuaţi pe marcajul vostru drăgălaş de bandă albastră sau care naiba e marcajul ăla ceva mai mult ca până acum, dar nu disperaţi! Mai e puţin. Ceva serpentine pe final şi gata, ajuuuungeţi. Vai, magnific.

Veţi găsi acolo, după cum urmează, cabana Mălăieşti (refăcută), cabana Salvamont şi anexa (supranumită „anexa de afară”, vorba convinsă unui beţivan). Veţi găsi lume care mişcă în cabana Mălăieşti, acolo e o sală mare şi călduţă de mese şi sunt şi câteva camere mari (parter plus etaj). Probabil că vreţi să mâncaţi pe bune şi aici puteţi, deşi posibilităţile lor de transport  marfă se reduc la măgari. Ceaiul e 2 lei, vinul fiert 5 – ambele sunt foarte bune, eu aşa le-am prins. Apă la jumate (pentru că eu îşi trag de nu-ştiu-de-unde şi nu vor să împartă cu voi, muritorii) 4. Au vin (25 sticla), vodkă, bere (6 doza), sucuri. De mâncat două feluri de ciorbe: perişoare (satanic de bună) şi fasole – 5 lei sau 7 fiecare, parcă. Tocăniţă cu mămăligă (cazi de jos de bună) – 12. Mămăliga clasică cu ce se mai pune am auzit că nu e tocmai grozavă la ei. Dimineaţa aveţi omletă (de vreo 2-3 feluri) – nu am încercat. Altceva….mi se pare că am văzut la ei ciocolată Milka.

Dacă mai vreţi mişcare şi aveţi 2 ore de pierdut puteţi urca până în Padina Crucii (atenţie – crucea aia care e acolo şi e relativ nouă nu este crucea de pe Caraiman, aveţi grijă cum gafaţi, bine?) Dar eu nu am fost pentru nu mai aveam timp şi nu am aşa încredere în frontală (un fel de lanternă).

Ziua 3

Nu vă panicaţi!!!! E dimineaţă, da. Mahmureala e nasoală. Mergeţi şi mâncaţi, fiinţelor. Astăzi aveţi onoarea de a face traseul de ieri în sens invers.

Până în Glăjărie (valea aia unde sunt podeţele, unde probabil va aluneca unul din voi) faceţi o oră şi apoi, na, tot o oră până la Diham (se pot face lejer 45 de minute). De la Diham până în Buşteni faceţi caaaam o oră şi v-aţi întors de unde aţi plecat. No, bravo.

A propos

1. fără bocanci nu există viaţă. Fără geacă nu există viaţă. Fără blugi există viaţă. Fără lanternă nu există viaţă.

2. uitaţi-vă la meteo de dinainte şi luaţi-vă haine potrivite (acolo e clar mai frig, iar noaptea e cancer)

3. nu alergaţi aiurea pentru că vă împiedicaţi uşor de tot de rădăcini de copac sau dacă vedeţi vreun coleg alergând pregătiţi-vă să-l filmaţi cum pică în gol.

4. cazarea la Mălăieşti era cam 25 de lei de persoană pe noapte, verificaţi. Alpinet.org e un site bun, căutaţi nr de telefon de la Mălăieşti şi sunaţi să rezervaţi. Nu mergeţi fără rezervare telefonică. Nu vreţi surprize neplăcute, vă asigur.

5. la urcare nu vă legaţi prea strâns bocancii, e important să îi legaţi strâns când coborâţi.

6. nu tot ce e drăguţ se mănâncă, aveţi grijă ce culegeţi (ciupergi, fragi, mure şi altele)

7. ăsta e traseu pe Glăjărie doar, există şi varianta Take Ionescu din Pichetul Roşu şi se mai poate veni şi din Râşnov.

8. bilet de tren Bucureşti – Buşteni e cam 21 ron la accelerat. Pentru detalii check out infofer.ro

9. 0-salvamont numărul care te salvează

Okay. Whaaat?!?! Doar 1-8? Înțeleg motivul pentru care gradinițele și școlile generale sunt închise dar ceea ce nu înțeleg este logica oamenilor care iau asemenea decizii. În general fiecare părinte înscrie copilul la o grădiniță sau școală generală aproape de casă iar liceul și-l alege fiecare. S-au gândit cumva că diferența dintre un copil de clasa a 8-a și unul de clasa a 9-a este doar de un an iar dacă un copil trebuie să meargă de la un capăt la celalalt al Bucureștiului sau poate să vină din Ilfov la liceu, acel an face diferența? Mi se pare absurd.
Sau poate la noi, în lumea liceenilor, totul e frumos, vreme însorită, dor nestăvilit de şcoală, etc.

Reușim să trecem de zăpada de un metru de pe străduțe până la stație/metrou, dar tot o să ne înghețe obrajii, o să înghițim zăpadă și o să ne crească țurțuri pe picioare. Și trebuie să plecăm cu 2 ore înainte să înceapă cursurile.
Deci liceeni, sunteți curajoși și vă avântați în zăpadă? Sau stați la căldurică și vă bucurați de încă o zi de “vacanță” *?

*absențe garantate

În această ediţie, Beyonce a reuşit să stabilească un record, câştigând cele mai multe premii Grammy într-o singură seară: 6 (Cântecul anului, Cea mai bună interpretare clasică R&B, Cea mai bună interpretare feminină, Cea mai bună melodie R&B, Cel mai bun album R&B).

Printre merituoşii câştigători ai serii se numără şi Kings Of Leon (Record Of The Year, Best Rock Performance – Duo Or Group of Vocals, Best Rock Song), Taylor Swift (Best Country Song, Best Country Album, Album of The Year) sau Lady Gaga, câştigătoare a ‘doar’ două premii (Best Dance Recording, Best Dance Album). Nici Jason Mraz n-a rămas nepremiat (Best Male Pop Vocal Performance, Best Pop Collaboration With Vocals).

Lista completă a câştigătorilor premiilor Grammy o găsiţi pe site-ul oficial.

De ce e viaţa noastră complicată.

Păi, în primul rând ( că aşa mo’ învăţat pe mine profa de engleză că trebuie să scriem într-o argumentare, sau ceva de genul ) noi o complicăm, şi recunosc, eu sunt dependent de asta. Nu pot să rezist fără să-mi complic viaţa, neintenţionat, intenţionat, tot una. Eu trebuie să-mi complic viaţa, de la enervatul profesorilor, la clasica complicaţie cu fetele, dar nu contează asta. Contează că noi simţim nevoia să facem asta, să ieşim din tipar şi să mergem prin imprimerie ţipând ca nebunii, până când paznicul ne vede, ne ia şi … nu ştiu ce face cu noi, dar nu e bine, cică.

E aiurea, dar ia gândeşte-te tu, de câte ori ţi-ai complicat viaţa făcând un lucru care iniţial ţi se părea stupid sau inofensiv ? Heh, dacă ar fi să scriu asta, ar da Dumnezeu faliment, nu ar mai avea timp.

Se ştie însă că doar intenţiile pot fi perfecte, nu şi oamenii. După intenţii, vin fapte, după fapte vin repercusiuni şi după vin din nou fapte, mai măreţe, mai perfecţioniste, … (insert here what you want). Nu ne pasă, dar încercăm, pentru că putem, pentru că de obicei ne pasă de lucrurile mărunte, lăsând la o parte ideile mari şi revoluţionare, ne concentrăm pe detalii, pe chestii mărunte. Şi aiurelile astea ne afectează cel mai mult, pentru că aşa te încarci emoţional. Poate e doar o fază prin care trecem, poate e doar generaţia asta, poate… sau poate aşa a fost mereu, dar la un alt nivel.

Fumul îmi trece prin gând, mai scriu un rând şi zic la revedere.

printre corzi de aur rece
printre frunze amărui
zbor cu gândul meu fierbinte
plin de muguri alb-gălbui
cu idei cristaline
la fel ca noaptea-n cerul vast
eu zbor plin de mine
la fel ca Mara-n holocaust

Pe lângă proaspătul fan-page Facebook şi contul prin care să ne înfrăţim omeneşte, lansăm (sau, cel puţin încercăm) Liceeni.TV (cică prima televiziune online dedicată liceenilor, vedem şi noi ce iese )

Dă o tură, vezi despre ce e vorba, dacă te interesează trimite-ne un mail la adresa: tu@liceeni.com. Simplu şi la obiect.

PS: Dacă, de asemenea, ai idei, sugestii, binecuvântări, le aşteptăm

Well, după cum spune şi titlul, pentru ca am realizat că feisbucul e cool printre tineri şi liceeni, ne-am hotărât să încercăm să promovăm Liceeni.NET şi în alt fel.
Aşa ca am ales să ne deschidem şi noi o pagină pe FB, să ne strângem nişte fani, mai mulţi fani, şi mai mulţi fani, şi mai mulţi, şi mai mulţi, în fine, aţi prins ideea. Aşa că, de acum o să stăm o vreme şi pe FB, că tot a apărut ştirea cum că internetul a devenit un drog din cauza feisbucului, haifaivului, blogurilor şi tot aşa, ne-am hotărât să ne drogăm şi noi puţin şi să vă fim alături în ale chatting- ului.  Puteţi oricând, dacă posedaţi un cont de FB să intraţi şi să deveniţi fan, şi poate mai “prizăm” şi noi ceva pe-acolo.

Deiu