…de sărbători. :)

Cum toată lumea s-a îmbulzit în centrul Bucureştiului şi în parcul Cişmigiu pentru a participa la numărătoarea inversă a aprinderii luminilor, m-am decis sa văd şi eu ce-i de capul lor. Aşa că, pe data de 6 decembrie, mai exact de Sfântul Nicolae, m-am înarmat cu aparatul foto şi răbdare din plin, şi am pornit la o plimbare de seară.

Am parcurs traseul următor: Iancului – Pache Protopopescu – Moşilor – Ştefan cel Mare – Victoriei – Cişmigiu – Magheru – Universitate – Unirii – Decebal – Basarabiei.  Pot spune că am fost destul de dezamăgită.

Din toate bulevardele parcurse, numai pe Magheru există luminiţe instalate, iar în momentul trecerii de intersecţia de la Universitate spre Unirii, încep să se rărească bine de tot – cam un şir la 3 rânduri. Pe Victoriei m-aş fi aşteptat la ceva în genul Bulevadrului Magheru, dar şi mai mare mi-a fost mirarea în momentul în care n-am văzut nici o lumină.

În schimb, în Cişmigiu parcă au vrut sa arate că pot împodobi locul până va da pe din afară. Parcul în sine nu este decorat, doar centrul acestuia, mai exact intrarea de pe Bulevardul Schitul Măgureanu, la rotondă. Aici se află un brad maaaaaare mare de tot, împodobit cu beculeţe galbene, globuri strălucitoare şi fulgi de nea imenşi şi albi. Bradul este parcă “prins” cu ajutorul unor şiruri de beculeţe, legate de nişte stâlpi de iluminare albi-roşii. Acei stâlpi mi-au creat senzaţia de bomboane-acadele din acelea sub formă de bastonaşe. Pe alocuri sunt prinse discuri cu mici oglinzi sau steluţe galbene şi albastre.

Intrările dinspre bulevard sunt iluminate şi făcute să pară ca nişte căsuţe cu turnuleţe roşii. Doua alei sunt decorate cu beculeţe albastre si stele mari, galbene, puse pe centru. De asemenea, mai există şi o sanie cu 4 reni – putem presupune că ceilalţi 5 reni erau nemulţumiţi de salariul mic pe care-l primeau, datorită crizei? Vă las pe voi sa ghiciţi care din reni au rămas în slujba lui Moş Crăciun.

Poze cu cele descrise mai sus puteţi vedea aici: http://img27.imageshack.us/g/photo076w.jpg/

Ar mai fi de menţionat faptul că patinuarul era asaltat de oameni continuu. Cred că era o adevărată probă de a încerca să intri pe patinoar, şi să mai şi ajungi sa patinezi. La câţiva metri de patinoar, era amplasată o scenă, pe care nişte domni şi doamne încercau să ţină un spectacol. De menţionat faptul că 2 melodii erau colinde, alte 3 folk. Ceea ce nu am înţeles niciodată este de ce oamenii încearcă să transpună un colind pe ritmurile unei melodii moderne: nu mai are acelaşi farmec, colindul rămâne colind în inimile noastre de copii! Nu credeţi?

În concluzie, totul mi s-a părut cumva făcut de mântuială. Pe cine să dăm vina? Pe oameni, pentru că nu mai ştiu ce înseamnă spiritul Crăciunului? Pe politicieni, pentru că erau alegerile şi nu le păsa decât de campania lor şi care cum câştigă? Pe criza financiară, pentru că Primăriile nu au dispus de destui bani incât să facă atmosferă cu adevărat frumoasă? Voi ce credeţi?